Distins cu Ordinul național „Steaua României” în grad de ofițer, absolvent al Facultății de Istorie din cadrul Universității București, răsplătit cu Premiul Nicolae Iorga al Academiei Române, Ion Bulei rămâne unul dintre cei mai apreciați istorici, dovedind, prin scrierile sale, o obiectivitate și o aplecare anume asupra faptelor remarcabile ale istoriei.
Felul în care a construit cartea Regina Maria. Puterea amintirii dovedește tocmai măsura în care avea puterea de a țese o tapiserie bogată în jurul subiectului care îl pasiona. Regina Maria a fost, pentru el, o personalitate studiată, un simbol uriaș căruia i-a adus un omagiu pe măsură. Cartea de față e un elogiu fantastic tocmai prin obiectivitatea faptelor, prin bogăția detaliilor, prin atenția la aspectele politice și sociale, prin respectarea și documentarea corectă și concretă a datelor.
Descoperiți adevărata poveste din spatele vieții și domniei Reginei Maria
Munca de cercetare pe care a efectuat-o pentru scrierea acestei cărți este uriașă pentru că aici regăsiți nu doar o cronologie completă inclusă în cadrul etapelor din viața Reginei Maria, ci și un luxuriant peisaj al sufletului celei care avea să se îndrăgostească pentru totdeauna de noua sa patrie, România.
Nu este greșit să spunem că este o carte scrisă dintr-o admirație profundă, păstrând în același timp firul drept al istoriei, marcând corect evenimentele și faptele, iar tocmai aici se dovedește mai pregnant reușita acestei cărți din care transpare, fără îndoială, stima purtată de autor Reginei Maria. Jurnalele și scrierile sale au rămas peste timp, mărturie de necontestat, împreună cu faptele și sacrificiile sale pentru o patrie pe care a adoptat-o cu toată dragostea:
Senzația aceasta nu o are doar Maria, principesă și regină a României. O avem și noi, cei care urmărim peste timp pașii făcuți de ea în istorie. Regina își retrăiește viața scriind și repovestind, noi ne alăturăm ei, încercând să aflăm cât mai multe din ceea ce a făcut un personaj istoric la întâlnirea faptelor de istorie cu rememorarea istoriei. Scrisul Mariei ne îndeamnă s-o facem. Un scris de forță, care intră în curgerea vieții ei și a personajelor evocate
Ion Bulei știa să extragă esențialul, să compună portrete oneste și veridice ale trecutului, să scoată la lumină, din fapte, esența pură a adevărului. Aduce, inclusiv prin cartea de față, un chip neîntrecut al celei care a fost Regina Maria și arată, pagină după pagină, și măsura în care adesea, unii dintre cei apropiați ei, o făceau să sufere, accentuându-i totodată forța, dârzenia și măreția.
Fragmentele alese de Ion Bulei din scrierile Reginei Maria sau din mărturiile altora despre ea nu sunt întâmplătoare. Sunt extrase de către un istoric care a știut să vadă până în adâncul sufletului, care i-a cuprins cu mintea întreaga filozofie de viață, care a înțeles pe deplin tot ce a fost în sufletul acestei regine din prima clipă în care a ajuns în România:
Căsătoria lui Ferdinand era un subiect prea atractiv ca să nu stârnească valuri. Subiectele monarhice au fost totdeauna cap de afiș în presă. Știrea logodnei principesei Maria surprinde înalta societate londoneză. Pentru că în societatea aristocratică din Anglia nu se știa mai nimic despre România. Sau se știau foarte puține lucruri. Și acelea negative, cum ne-o spune Hannah Pakula. Regina Victoria își exprima îngrijorarea pentru "biata fată", care era Maria, și care urma să se ducă într-o lume în care domneau nesiguranța politică și "imoralitatea îngrozitoare
La polul opus de un astfel de context, dragostea principesei care avea să devină regină crește de la o zi la alta, totul o fascinează în această țară în care se va îndrăgosti aprig de peisajul rural, cu oamenii săi cu tot.
Ai putea fi interesat și de:
 |
O domnie a întregirii: Bunul nostru rege: Ferdinand de Ion BuleiCartea Bunul nostru rege: Ferdinand este tot un rezultat al acestei pasiuni față de trecutul pe care, ca nimeni altul, Ion Bulei părea să-l privească prin lentile care lăsau loc de o înțelegere aparte și în profunzime a emoțiilor care au stat adesea la baza unor decizii politice importante.
|
Lumina ei îi cucerea pe aproape toți ("Maria era o ființă foarte activă. Era un talent în pictură, avea cunoștințe bune de istorie, geografie, literatură, limba franceză, botanică și muzică. Și, mai presus de toate, era foarte dibace în arta conversației, ceea ce i-a folosit mult în rolul de regină"), fără să fi fost însă suficient de puternică pentru a opri cursul istoriei nefaste care venea dinspre alte zări. "Maria a schimbat mereu realitatea, impunându-le personalitatea sa tuturor și fiind, până la urmă, regina tuturor", vom citi în această carte care reușește să nu exploateze zone despre care deja s-a scris, ci să clarifice istoria, să adune laolaltă și să îmbogățească mărturiile obiective ale trecutului.
Nu există niciun dubiu în această privință: ceea ce istoricul Ion Bulei alege să redea în cartea Regina Maria. Puterea amintirii este ales cu o atenție desăvârșită, dovedind profunda înțelegere a spiritului uneia dintre cele mai mari personalități din trecutul recent al României: "În cartea sa De la inima mea la a lor, scrisă în această perioadă, dar publicată mai târziu, Maria scrie:
Iubirea mea pentru această țară, pe care am făcut-o a mea prin lacrimi și suspine, a ajuns pentru mine ca o religie. Mă simt legată de ea prin lanțuri de oțel, legată prin inimă, prin creier și prin sânge. Simt că fiecare din cei șase copii ce i-am dat e unul din inelele acelui lanț pe care numai moartea și dezastrul îl pot sfărâma
Și, în același timp, se cuvine să subliniem că ceea ce alegem să scriem despre ceilalți va spune ceva despre noi astfel că acest volum e o mărturie în sine față de admirația către cea care, dacă ar fi putut, ar fi salvat întreaga lume, așa cum își dorea. Este exemplară și revelatoare mărturia făcută lui I.G. Duca, subliniată în cartea de față: "N-am venit în România ca, după 20 ani, să renunț la Coroana României! Nu mi-am sacrificat tinerețea și nu m-am ostenit să dau țării acesteia moștenitori de Coroană, ca să-i văd acum rătăcind prin lume ca principi germani în exil. Eu de țara asta nu mă despart! Înțeleg aspirațiunile ei și le îmbrățișez. De altminteri, unde să merg? Eu germană nu sunt, la drepturile mele de principesă m-ați obligat să renunț atunci când m-am măritat, altă patrie decât România eu nu am", în contextul zvonurilor despre posibila abdicare a regelui Carol.
Mai apoi, o nouă dovadă a dârzeniei sale, înainte de a-i îngriji chiar ea pe bolnavi, Regina Maria își apără patria adoptată: "La 24 iulie, când regimentul lui pleacă pe front, Maria îi scrie lui Carol să nu-l lase să plece fără el:
Mai degrabă să mori de un glonț dușman și să zaci în bunul pământ românesc, decât să dezertezi într-un asemenea moment, disprețuit de întreaga țară, ceea ce va apăsa greu pentru tot restul vieții tale
Volumul este un punct esențial de referință, un document de sine stătător, solid construit prin datele documentate și cronologia cuprinzătoare, mai clară ca niciodată. În contextul încoronării, Regina Maria va consemna felul în care s-au desfășurat evenimentele, demonstrând, cu o bucurie de copil, sinceritatea prin care și-a învăluit întreaga viață: Regina rămâne sub impresia puternică a manifestării de amploare, din 17 octombrie 1922, de la Arenele Romane din Parcul Carol, "unde zece mii de primari din toate localitățile României Mari s-au adunat să ne întâmpine, și ce primire! Entuziasmul era delirant, tumultuos, răsunător. O primire magnifică și emoționantă, în timp ce coruri imense cântau imnul național, care a fost în întregime acoperit de urale". Cu „o mantie de catifea purpurie” pe umeri, se supunea țării și țara i se supunea.
Puterea amintirii are aici un dublu sens. Uneori, forța prin care trecutul ne revine în minte poate schimba cursul prezentului. Mai apoi, păstrăm viu trecutul repovestindu-l, amintindu-ne din nou și din nou, cu ajutorul unor astfel de cărți exemplare, de cei care se nasc poate la o sută de ani, cei cărora le este scris să nu piară vreodată. Iar istoricilor le revine rolul de păstrători ai magiei trecutului, dar mai ales ai adevărului.
