După debutul său din 2011, scriitoarea Alma Katsu a cunoscut succesul care a făcut ca azi să aibă cărți publicate și traduse în nenumărate țări. „Văduva roșie” este un roman care merge în culisele CIA-ului, scoțând la iveală într-un mod captivant o mare parte din experiența sa de muncă de aproape treizeci de ani în aria instituțiilor de servicii secrete.
Roman captivant, „Văduva roșie” aduce elemente de nou printr-un fir narativ care iese din tiparul obișnuit, oferindu-ne o lume fascinantă, plină de tensiuni, suspans, capcane, dar și încununată de personaje credibile, de aventuri care cuceresc de la primele fraze.
Avem, de data aceasta, două protagoniste: Lyndsey Duncan, fost agent CIA, acum detectiv particular, și Theresa Warner, „văduva”, soția unui ofițer CIA declarat mort de angajatorii săi. Ambele femei pornesc în căutarea adevărului și această călătorie le va face să se întâlnească și să își dea seama că au un scop comun: de a lupta de partea binelui.
Lyndsey Duncan este exemplul perfect de fost agent care și-a dedicat în întregime timpul Agenției, crezând în valorile instituției:
„De nenumărate ori, s-a gândit la lucrurile pe care le făcuse la serviciu, lucruri pe care, ca tânără dintr-un orășel din Pennsylvania și orfană de tată, nu se credea capabilă să le facă. Agenția a recrutat-o imediat după facultate, ceea ce i-a schimbat cursul vieții. (...) În meseria ei înveți devreme că nu trebuie să pui la suflet totul. Că trebuie să-ți recunoști fiecare eșec, fiecare greșeală, în fața unor oameni care pentru tine sunt complet străini. Poți să-ți minți soțul, soția și copiii în timp ce-ți îndeplinești datoria, dar nu poți minți Agenția. Ea este duhovnicul, părintele și soțul tău”.
Va descoperi însă că nimic nu e ceea ce pare și va cunoaște dezamăgiri din partea unor oameni de la care nu se aștepta la trădări majore față de valorile afișate ale Agenției.
De fiecare dată, Alma Katsu își ia timp pentru a construi minuțios personajele, oferindu-le context, construind povești credibile de-a lungul unor romane captivante. Văduva roșie este un personaj care va risca totul pentru a-l salva pe cel lăsat inamicilor pe nedrept, în vreme ce Lyndsey va înainta, prin investigațiile sale, încet, dar sigur, spre un adevăr neașteptat. Treptat, firele invizibile care o legau pe Lyndsey de Agenție încep să se destrame din momentul în care CIA o suspectează pe Theresa că ar vinde secrete rușilor:
„Tu ești un detector uman de minciuni, nu-i așa? Ar trebui să îți dai seama dacă e cârtița, doar uitându-te la ea. Lyndsey tresare; i-a fost urât întotdeauna să i se spună așa. În plus, nu e capabilă să îndeplinească un astfel de rol și e conștientă de asta”.
Astfel, o viață construită într-o direcție își va reclădi valorile, va reorganiza faptele și ceea ce fusese considerat, până nu demult, ca unicul adevăr.
Dincolo de originalitate și autenticitate, de realismul pe care autoarea reușește să îl creeze de-a lungul romanului de față, coloana vertebrală din „Văduva roșie” e făcută numai și numai din teme majore: iubirea adevărată, durerea care se naște în urma trădării, sacrificiul de sine și felul în care secretele îi transformă pe oameni. Totul se petrece pe fundalul unor scheme invizibile cetățenilor de rând, în miezul unor jocuri de culise adesea uluitoare.
Suspansul e un punct forte al scriitoarei, mai ales că imprevizibilul își joacă rolul cu desăvârșire, iar cititorul e întotdeauna luat prin surprindere. Când Theresa află că Richard trăiește, captiv într-o închisoare rusească, pentru ea se prăbușește o întreagă realitate în vreme ce una nouă se construiește de la zero:
„Cum a putut Agenția să o trădeze în felul acesta? Să-l trădeze pe Richard? Acesta era un semn că trebuia să se trezească, era o palmă puternică peste față. Serviciul era un loc întortocheat, o sală plină cu oglinzi care distorsionează imaginea și ascund o mulțime de păcate. Nimic nu era așa cum părea”.
La concluzii similare va ajunge, în scurt timp, și Lyndsey, chiar dacă prin cu totul alte mijloace, inclusiv atunci când își dă seama că Theresa se răzbună pe CIA colaborând cu rușii și vrând să își elibereze soțul:
„Înaintea ei se conturează o pânză de păianjen, ale cărei ițe încâlcite sunt pline de înșelăciuni. Și în mijlocul pânzei se află Văduva, lovită și plină de vânătăi”.
Astfel, două fire narative își continuă un sincron amețitor și captivant, plin de fascinația spionajului și suspansul iubirii necondiționate.
„Văduva roșie” de Alma Katsu reușește să își țină cititorii cu sufletul la gură, să nu dezamăgească nici de data aceasta, ba chiar să construiască un roman cu eforturi care se văd, cu o meticulozitate aparte, cu o complexitate de aplaudat și care nu obosește. Răsturnările de situație sunt sarea și piperul acestei lecturi, niciodată previzibile, transformând volumul într-unul care se citește fără a putea fi lăsat din mână. De la personaje și până la firul narativ, totul cucerește, iar fanii romanelor cu spioni vor savura o lectură excelentă odată cu această nouă carte.
