Recenzie Rusia, o scurtă istorie: De la Rusia kieveană până în prezent

Recenzie Rusia, o scurtă istorie: De la Rusia kieveană până în prezent

 

Cine crede că se poate situa în afara istoriei, în afara politicului, în afara a orice ne structurează societatea și ne influențează viețile la nivel macro și, implicit, micro se înșală amarnic. Avem datoria, de fiecare dată, să ne informăm, să citim, să descoperim cum arată adevărul în forma sa obiectivă, de ce o parte a istoriei se repetă și cum putem alege mai înțelept astfel încât să nu lăsăm greșelile din trecut să își facă din nou loc în prezent. 

Editura METEOR PRESS rămâne în continuare un lider în domeniul cărților de istorie, iar volumul Rusia, o scurtă istorie: De la Rusia kieveană până în prezent de Christopher Ward și John Thompson face parte, fără îndoială, din categoria titlurilor de valoare care merită să își găsească locul pe raftul cititorilor pasionați de istorie sau a specialiștilor din domeniu.

Cartea de față îndeplinește o misiune grea, acoperind istoria Rusiei începând cu Rusia kieveană (sfârșitul anilor 800) și până aproape de prezent:Abordând direct subiecte controversate, această carte analizează aspecte precum impactul cuceririi mongole, paradoxurile lui Petru cel Mare, „iminența” Revoluției din 1917, teroarea stalinistă și încercările de reformă ale lui Gorbaciov. Această a noua ediție a fost actualizată pentru a include și subiecte privitoare la participarea Rusiei la războiul din Donbas, în estul Ucrainei, la rolul pe care Rusia l-a jucat în războiul civil din Siria, la ascensiunea opozantului Alexei Navalnîi, la numirea lui Vladimir Putin ca „președinte pe viață”. De asemenea, sunt prezentate relațiile recente ale Rusiei cu Statele Unite, cu Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) și cu Uniunea Europeană, precum și tendințele sociale și culturale contemporane”. Războiul pornit de Rusia în Ucraina în acest an se vede și mai clar, dacă mai era posibil, după un trecut violent al unui stat gigant și după un lung șir de lideri care și-au asuprit poporul. 


Rusia a fost și va rămâne o țară care se încurcă în propriile dimensiuni, în propriile granițe, în propriile dorințe de expansiune când, în realitate, gestionarea cu succes a teritoriilor deja existente a reprezentat dintotdeauna o problemă, alături de folosirea eficientă a resurselor naturale: „Dimensiunea Rusiei creează provocări aparte pentru oamenii care trăiesc acolo. Cum poate fi gestionat un teritoriu atât de imens și cum poți extrage și utiliza în mod eficient bogățiile acestuia? Cum pot locuitorii Rusiei să păstreze legătura unii cu alții și să dezvolte un scop și un sentiment al identității comune?”. Privind la prezentul dureros pentru cei care au simțit violența acestui stat, Rusia nu a răspuns nici până acum la aceste întrebări care, fără niciun dubiu, ar fi ajutat țara să ajungă, cu adevărat, la un sistem de valori și principii care să o apropie de civilizația modernă în profunzime și nu doar la suprafață și în teritorii restrânse. 

Istoria tulburată și violentă își are rădăcinile adânc înfipte în pământul pe care avea să se ridice un imperiu uriaș: „În perioada cuprinsă între atacul asupra Reazanului, din 1237, și marșul armatelor lor spre Europa Centrală, până în Balcani, în 1241-1242, mongolii au cucerit și distrus majoritatea orașelor din fosta Rusie Kieveană”. Multe dintre conflictele și războaiele duse de-a lungul timpului au lăsat imperiul și mai fragmentat, mai ales din punct de vedere social și economic. Urmările unor astfel de acțiuni au remodelat și destrămat orice șanse ar fi existat pentru o uniune reală și o apropiere a diferitelor grupuri etnice care formau, de la bun început, statele Rusiei din trecut: „Cel mai uimitor lucru legat de populația statelor Rusiei și de ținuturile pe care Rusia le controla cândva este acela că existau aproximativ 125 grupuri etnice, peste 20 dintre acestea având mai mult de un milion de oameni”. Pe de o parte, putem spune că este extraordinar că s-a menținut, până în prezent, o țară cu o structură atât de mare, deși, iată, eliberarea de sub U.R.S.S. a dovedit, din nou, incoerența și nedreptatea unui astfel de sistem care încearcă să mențină, între aceleași granițe, națiuni care își cer și își apără independența.


Nimic nu a fost vreodată simplu în acest amplu teritoriu, iar cartea Rusia, o scurtă istorie: De la Rusia kieveană până în prezent se remarcă printr-o obiectivitate minuțioasă a autorilor, printr-o muncă titanică și printr-o organizare temeinică. Printre altele, meritul acestei cărți este că poate fi citit, cu aceeași ușurință, atât de istorici, cât și de studenți sau de cititori pasionați de istorie. Treptat, noua capitală avea să își facă loc în inima viitoarei Rusii, chiar dacă mai erau încă multe de înfruntat într-o perioadă în care tratatele se încălcau cu ușurință, războaiele se duceau aproape în permanență, iar veștile despre pace erau aproape inexistente: „Întâmplător, Moscova avea o poziție geografică extrem de favorabilă. Orașul s-a dezvoltat în zona de nord-est a Rusiei de astăzi, aflându-se la o distanță aproximativ egală față de toate granițele ținuturilor tradiționale rusești. Această așezare a avantajat-o în două moduri: faptul că orașul era bine plasat din punct de vedere strategic îi putea ajuta pe conducătorii acestuia să se extindă cu ușurință spre alte cnezate vecine pentru a le subjuga, dar în același timp orașul era greu de atacat, pentru că se afla la o distanță destul de mare de dușmanii săi din exterior, precum mongolii și lituanienii”. Citind, descoperim și mai mult măsura în care modernitatea a adus, după două războaie mondiale, o stabilitate care a ajutat multe state să își revină din punct de vedere economic chiar dacă, în continuare, există nenumărate probleme majore care trebuie rezolvate prin recuperarea unor principii parțial pierdute. Egalitatea și libertatea nu pot fi doar vorbe în vânt, trebuie să fie respectate și apărate în continuare.

Trecutul Rusiei a avut aproape constant lideri care au demarat politici care nu țineau cont de cei slabi, de marea masă a populației care avea întotdeauna de suferit. Un exemplu concret în acest sens este Ivan al IV-lea (1533-1584), o dovadă din trecut a istoriei care se repetă în prezent: „Ivan cel Groaznic a căutat, uneori chiar într-un mod nesăbuit, să extindă considerabil granițele Țaratului Rusiei și să unifice și să controleze ținuturile asupra cărora domnea. Conflictul social și opresiunea pe care această politică le-a generat, combinate cu criza economică și costurile uriașe rezultate în urma războaielor, au adus statul și societatea aproape de colaps, instituindu-se o anarhie temporară”. Este tulburător felul în care găsim aici ceea ce se întâmplă în Rusia de azi și felul în care aceeași țară nu a reușit, nici 500 de ani mai târziu, să se reformeze în profunzime pentru a se alinia statului de drept și modern.

Parțial, o gură de aer proaspăt a fost Petru cel Mare (1689-1725), „hotărât să apeleze la tehnici și arme moderne pentru a-și consolida țara, de aceea și-a concentrat toată energia în vederea atingerii acestui obiectiv”. Cu toate acestea, „spre deosebire de Occident, Imperiului Rus îi lipseau multe dintre instituțiile și mentalitățile care puteau contribui la modernizare”. Astfel, cum era de așteptat, nici mai târziu Rusia nu s-a putut îndepărta de fragmentarea societății și încrustarea unor răni imposibil de vindecat: „Pe parcursul anilor 1700, în timp ce procentul și numărul total de iobagi creșteau, situația acestora s-a deteriorat. Nu numai că țarii din secolul al XVIII-lea le-au oferit favoriților lor, eroilor de pe câmpul de luptă, marilor nobili și altora pământuri pe care locuiau sute de mii de țărani (adesea pământuri aflate în zone locuite nu de ruși, ci de etnici slavi din Ucraina sau din estul Poloniei), făcându-i astfel pe locuitorii de acolo iobagi, dar au conferit, de asemenea, tuturor proprietarilor de iobagi puteri mult sporite asupra iobagilor lor. De exemplu, stăpânii puteau acum să se amestece în căsătoriile iobagilor, să-i trimită pe cei recalcitranți în armată și să administreze pedepse judiciare și fizice supușilor lor, inclusiv să-i expedieze în Siberia”.

În mers invers față de Europa și restul lumii, cu o economie care se dezvoltă lent, trecutul încurcat și turbulent al Rusiei își păstrează și aplică ciclic aceleași modele de guvernare: „O birocrație și o clasă directorială uriașă conducea viața de zi cu zi în Uniunea Sovietică. Când a adoptat Constituția din 1936, Uniunea Sovietică a devenit oficial o societate proletară cu o singură clasă, deși statul recunoștea subgrupuri de muncitori, țărani din fermele colective și de stat și intelighenția muncitoare. În principiu, societatea deținea mijloacele de producție sau toate întreprinderile economice importante. În realitate, statul, condus de partid, conducea economia, iar cetățeanul obișnuit nu avea niciun cuvânt de spus în funcționarea ei”. Libertățile reale lipsesc în continuare, iar cartea de față se remarcă printr-o documentare curajoasă, onestă și exemplară a istoriei unei țări care, în ciuda adoptării valorilor europene, rămâne un pion deloc invizibil. Rămâne de văzut dacă, în cele din urmă, jocul se va încheia printr-un șah mat definitiv și printr-o redresare profundă și reală a unei societăți care să aibă parte, cu adevărat, pentru prima oară, de o altă istorie. 


Citește și articolul despre cele mai bune cărți despre istoria Rusiei.

Compara produse

Trebuie sa mai adaugi cel putin un produs pentru a compara produse.

A fost adaugat la favorite!

A fost sters din favorite!