Recenzie: Mistrețul & vulpița. Puiul de mistreț s-a rătăcit. O lecție valoroasă despre curaj și prietenie!

Autoarea de cărți pentru copii, Anna Böhm, le-a pregătit de data aceasta celor mici o surpriză de proporții, nu doar printr-o poveste publicată la noi de Editura Meteor Junior și care îi va încânta pe cei mari și pe cei mici deopotrivă, ci și prin faptul că a ales să lucreze cu un ilustrator de nota zece, Imke Sönnichsen. 

Astfel, povestea din Mistrețul & vulpița e completată în mod remarcabil de unele dintre cele mai frumoase ilustrații din cărțile pentru copii, pline de o candoare potrivită vârstei. Micul nostru erou este Porky, un pui de mistreț care pleacă în drumeție alături de familia sa și un cărucior plin cu gustări delicioase pe care Porky se oferă să îl tragă după cel. Noua peripeție îl încântă, pădurea i se pare un loc plin de miracole în care totul e nou și captivant. 
 
Ușor-ușor însă, oboseala începe să își facă simțită prezența. Porky e rugat de mama lui să țină pasul cu restul familiei deoarece pădurea e foarte mare și s-ar putea rătăci. Dar curiozitatea lui Porky câștigă teren. Totul îl atrage, totul îl fascinează. Furnicile, ciupercile roșii, animalele sau insectele care îi vorbesc. Descoperă un câmp cu flori și niște fluturi încântători. Cum să nu-ți ia ochii astfel de splendori? Cu toate acestea, se întâmplă tocmai ceea ce mama sa îl avertizase că e posibil să se petreacă dacă nu ține pasul cu ceilalți membri ai familiei: „Deodată, Porky observă că este singur. Se uită în jurul lui. În pădure este cam întuneric. Copacii trosnesc. Iarba foșnește. Pe unde or fi părinții lui?”. Începe să alerge „încolo și-ncoace” din momentul în care își dă seama că nu mai vede poteca pe care mergea cu doar câteva minute mai devreme. Unde sunt părinții lui și frățiorii săi dragi? 
 
Dragul nostru Porky își dă seama că e complet singur în pădure și, firește, se sperie dându-și seama că habar nu are pe unde ar trebuie să pornească mai departe pentru a-și regăsi familia:
„Nu se vede nimeni. Nu răspunde nimeni. Nici urmă de părinți, de frățiori, de cărucior, ori de potecă. Totul a dispărut! Porky s-a pierdut! El se lungește în iarbă și începe să plângă”. Din fericire, apare lângă el vulpița Foxy, cu un entuziasm care îl face pe Porky să uite, o vreme, că s-a rătăcit, așa că începe joaca: „Lui Porky îi place să se joace cu Foxy. Cei doi sar peste apa jucăușă a unui pârâu. Se ascund după niște pietre mari. Aleargă în jurul unui copac înalt. Dar, apoi, Porky își amintește că s-a pierdut în pădure”. Așa că se întristează și vrea să meargă acasă la mama și la tata, plângând iarăși atunci când își dă seama că nu știe unde se află casa lui și pe unde ar trebui să se întoarcă. 
 
Vulpiței îi vine o idee și crede că ar putea zări drumul până acasă dacă se urcă într-un copac, după ce Porky spusese în prealabil că puii de mistreț nu prea se descurcă la cățărări de acest fel. Vulpița Foxy o să își dea și ea seama cât de curând că nu are o astfel de îndemânare pentru că va cădea și se va lovi la picior. Astfel, pentru că Foxy are o julitură și trebuie pansată și, în același timp, plânge tare că vrea la mama ei, Porky se gândește că i-ar prinde bine căruciorul cu gustări. Așa că, de data aceasta, chiar se concentrează pentru a-și reaminti drumul către poteca rătăcită așa că pornește la drum: „Prima dată ajunge la pietrele mari. Apoi la pârâul jucăuș. De acolo merge la câmpul cu flori. Și apoi găsește ciupercile roșii. Trece în goană pe lângă furnicile roșii”. Odată ajuns la furnici, le vedea pe acestea cărând de zor firimituri de pâine. Porky își dă seama imediat că acele firimituri sunt chiar din căruciorul lui de gustări, așa că urmărește traseul furnicilor fix până la căruciorul pierdut și, totodată, până la poteca rătăcită. „Porky lasă o bucată mare de pâine pe drum pentru ca furnicile să aibă ce mânca”, apoi trage căruciorul după el prin pădure înapoi până la Foxy. 
 
Reîntors la noua și draga sa prietenă, Porky organizează un mic picnic mâncând toate bunătățile din cărucior și în acest fel se face loc și pentru Foxy care e trasă cu căruciorul de Porky și se întorc la poteca din pădure „pe lângă pietrele mari”, „peste pârâul jucăuș”, „prin câmpul cu flori”, pe lângă ciupercile roșii”, „pe la furnici”.  
 
La sfatul lui Foxy, Porky merge înapoi pe drumul pe care venise de dimineață alături de părinții lui, în timp ce cântă amândoi ca să-i aline durerea lui Foxy. Reușesc astfel să iasă la liman și să lase pădurea cea mare în urmă: „Porky iese cu căruciorul din pădure. Mama și tata îl căutaseră pe micuțul Porky peste tot. Se bucură foarte mult să fie iar împreună”. Cu ocazia revederii, Porky le mărturisește părinților că „nu-i deloc plăcut să te pierzi”, în vreme ce mama sa îi spune că „e plăcut să te întorci acasă”. Așa se încheie această aventură savuroasă și plină de tâlc, semnată de Anna Böhm.
 
Chiar dacă a fost o sperietură serioasă, Porky și-a făcut un prieten de nădejde alături de care promite că se va lansa în noi peripeții, fiind gata oricând să își salveze amica. Rețeta scriitoarei pentru această minunată carte pentru copii e una perfectă: personaje pe care le îndrăgim imediat, ilustrații fabuloase, lecții pe care să le învețe cei mici prin lectură (să îi ascultăm pe părinți, să fim atenți și prezenți, să stăm aproape de cei mari și, totodată, să învățăm cum să fim prieteni de încredere și cum să ieșim dintr-o astfel de încurcătură). 
 
Mai mult de atât, Porky e un personaj la care ne gândim cu drag și pe care ne dorim, la final de carte, să-l urmăm în și mai multe aventuri care, fără îndoială, promit să fie la fel de fermecătoare!

Vezi toate cărțile noastre pentru copii.