La Editura Meteor Press a apărut anul trecut, în traducerea din limba franceză semnată de Mădălina Constantin, o carte care dezbate un subiect prea puțin exploatat în literatura de specialitate din ultima jumătate de secol: Cioran sau ispita nazismului de Julien Santa Cruz.
Julien Santa Cruz, autor și profesor de istorie, a analizat lucrările de tinerețe ale lui Cioran și peste o sută de articole semnate de filosoful român pentru a înțelege mai bine ce anume a stat la baza scrierilor de extremă dreapta din anii '30. Santa Cruz menționează că, fără a adera cu adevărat la convingerile hitleriste, Emil Cioran își extrage teoriile din acel moment pornind de la propria viziune nihilistă asupra lumii. Astfel, descoperim analiza făcută de Santa Cruz asupra celui pe care îl consideră „prea marginal pentru a atrage adepți, prea entuziast pentru înțelepți, prea pesimist pentru idealiști, prea perplex pentru mobilizatori, prea compromis pentru virtuoși, prea radical pentru raționaliști, prea minimalist pentru sistemici, prea expresiv pentru conceptualiști, prea disuasiv pentru a genera fervoare” și căruia reușește să îi construiască însă un portret obiectiv, fără a se îndepărta de tema tezei alese.
Astfel, întrebarea-cheie care stă la baza lucrării de față și care ar trebui să se regăsească în biblioteca fiecărui cititor pasionat este următoarea: „Cum putem explica scufundarea bruscă a unui individ, locuit de un nihil primordial, în febra monstruoasă a unei istorii europene în plină frământare?” și atrage atenția că ar fi „o greșeală să tragem concluzii etice sau politice clare din soarta românului insolent”. Prin această carte reușim astfel să obținem răspunsuri la întrebări pe care, de-a lungul timpului, le-am avut cu privire la nenumărați alți intelectuali ai timpului care au aderat parțial sau temporar la convingerile hitleriste, înainte de a abandona aceste idei sau de a-și recunoaște rătăcirile temporare.
Toate aceste „sentințe” emise de autorul cărții de față sunt însoțite de a o abordare obiectivă, Santa Cruz ferindu-se cu dibăcie de acuze dure și reușind, de fiecare dată, să analizeze temeinic motivele din spatele convingerilor hitleriste de care Cioran avea să se dezică ulterior: „Pentru Cioran, faptul de a fi fost fascist – dacă ținem neapărat la acest termen –, însemna conectarea la o pasiune supremă, adică o obsesie disproporționată, care a exercitat un efect de transcendență fără precedent. Fascismul discursiv, frivol și stupefiant în același timp, a ieșit într-adevăr din neajunsul de a se fi născut. Dintr-un punct de vedere filosofic, Cioran a fost un punk cinic, rătăcit în meandrele și iluziile politice ale începutului secolului XX, conceput ca o mobilizare totală. Desigur, pe atunci nu era nici libertar și nici anarhist, dar Marele Refuz al său, mult mai rău și mai rebel, își avea originea într-o dorință apocaliptică lipsită de formă”. Îl descoperim astfel și mai în profunzime pe cel care își orienta busola interioară după propriile repere, ajutându-se, fără îndoială, de o structură internă definită deja de mediul în care se născuse, precum și de influențele filozofice din tinerețe. Ulterior, sentimentul său de inferioritate a contribuit la adâncirea unor sentimente care au modelat convingerile filozofice și politice.
În unul dintre capitole, vorbind despre „o scăpare profetică în mod totalitar”, autorul scrie:
„Impregnat de insuficiența națională românească anterioară vizitei sale în țara barbarilor, Cioran își dă seama, în timpul șederii sale în Germania, cât de fondată era această convingere și trăiește un moment de rușine. În Germania, românul Cioran a fost afectat de sentimentul lipsei de importanță, care l-a obsedat. Conștient și încântat de puterea unei Germanii cuceritoare, Cioran s-a simțit omul unei națiuni inferioare. Acest gând care-l bântuia și care-l chinuise și mai înainte a fost amplificat de spectacolul unui popor foarte încrezător în destinul său. Sentimentul de mediocritate pe care l-a simțit a fost dublu, atât național, cât și personal: slăbiciunea existențială a individului își găsea ecoul în cea a țării sale”. Astfel, de fiecare dată, redescoperim mecanismele de gândire care au hrănit și au stat la baza unor orientări care au influențat, pe de o parte, scrierile acelor ani și au alimentat întărirea unor astfel de convingeri. În același timp, abordarea pe care o adoptă Julien Santa Cruz este cea de descifrare a acelor momente din istorie, de înțelegere a motivelor și contextului istoric, aducând în prezent la lumină elemente importante care, fără îndoială, ne pot ajuta azi să nu mai repetăm astfel de greșeli.
Explorează, de asemenea, de-a lungul cărții temeinic documentate, motivele pierderii sinelui, a alunecării înspre un destin care nu putea să privească lumea în chip diferit în acele împrejurări: „Angajamentul eretic al lui Cioran în dreapta revoluționară și totalitară a avut mai mult de-a face cu negarea poporului detestabil al țării sale decât cu o adeziune pozitivă la un ideal politic în sine. Pentru Cioran, în anii '30, negarea a învins scepticismul. El avea să exprime, mai târziu, diferența esențială dintre aceste două modalități existențiale. Scepticismul subminează însuși fundamentul ființei, este teatrul mental flexibil în care ideile se nasc și se lovesc fără nevoia de a fi respinse, capacitatea lor de expresie fiind anulată de la bun început. Atunci când prezența scepticismului domină un individ sau o epocă, ideile nu mai sunt decât fantomatice. Contestarea lor este un lux inutil, ele se neagă pe ele însele din cauza indeterminării metafizice pe care le guvernează și le autentifică drept simulacre”. Santa Cruz dă astfel dovadă de o extraordinară înțelegere nu doar a contextului acelor ani, ci și a modului în care filozoful își construia raționamentele în anii de tinerețe.
Cartea Cioran sau ispita nazismului de Julien Santa Cruz se dovedește, fără doar și poate, o reușită editorială care se remarcă nu doar prin argumentele expuse mai sus, ci și prin harul unui povestitor pasionat de istorie, prin iscusința de care Santa Cruz se folosește pentru a ne ajuta să nu uităm istoria și să o înțelegem mai bine, traducând o temă majoră pe înțelesul publicului larg și oferindu-ne astfel prilejul de a descoperi istoria prin lentilele celui care scrie cu pasiune și pentru cititorii din întreaga lume.
