Trecutul fiecărei persoane are întotdeauna și perioade negre care marchează profund evoluția sa. Istoria ne-a arătat impactul pe care îl poate avea o astfel de perioada, când același moment negru afectează în egală măsură milioane de oameni.
Una dintre cele mai triste etape din istoria secolului trecut este apariția regimurilor totalitare atât pe teritoriul Europei, cât și în afara ei. Printre acestea, un rol important l-a jucat național-socialismul german, sau așa cum este rămas în conștiința istorică a popoarelor, nazismul. La inițiativa lui Adolf Hitler, celebrul cancelar german care din 1933 începe să dea o nouă formă statului pe care îl conduce, principiile de dreapta ale regimului propus de el devin din ce în ce mai severe.
Despre nazism știm cu toții că se caracterizează prin teroare, îngrădirea drepturilor, antisemitism și principiul monopartidismului. Știm cu toții și că liderul Germaniei naziste, Führerul, a fost Adolf Hitler, care credea în supremația rasei ariene și nevoia accentuată de a extermina rasele impure și inferioare. Ura împotriva poporului evreu, care, spunea el, era generată de faptul că din cauza lor, Germania a pierdut Primul Război Mondial, s-a manifestat dur - milioane de oameni pierzându-și viața în masacrele organizate de el și oamenii lui.
Cine a fost Hitler înainte de a deveni unul dintre cei mai radicali dictatori?
Primul aspect interesant despre viața personală a dictatorului înainte de a intra în politică este chiar faptul că el nu a fost cetățean german. Adolf Hitler s-a născut pe 20 aprilie 1889 în Braunau am Inn, un orășel austriac aflat la granița cu regiunea nemțească Bavaria, într-o familie tipică vremurilor respective: Klara, mama sa, era o femeie condamnată la suferință, în timp ce tatăl său, Alois, om important în armata austriacă, era un bărbat dur, violent și rece. Copilăria viitorului cancelar a fost una grea, fiind victima abuzurilor fizice ale tatălui său, bătăi care au instaurat între ei o relație fără niciun pic de complexitate părintească și iubire. Tocmai de aceea, moartea tatălui său nu a stârnit în adolescentul Adolf niciun fel de sentiment, în schimb decesul Klarei cauzat de o lungă și chinuitoare lupta cu cancerul la sân, l-a afectat pe Hitler foarte profund.
Comportamentul violent al tatălui său s-a oglindit ulterior în personalitatea dictatorului, începând cu bătăile pe care i le aplică Paulei, sora lui mai mică. Astfel, după moartea lui Alois, Adolf a continuat obiceiurile agresive, descărcându-și nervii pe mezina familiei. Paula a povestit toate momentele prin care a trecut alături de fratele său, fiind singura supraviețuitoare dintre cei cinci frați ai familiei.
Adolf a fost un elev conștiincios, pasionat de artele frumoase. Acesta era unul dintre motivele principale pentru care relația cu tatăl său era una atât de toxică, Alois neînțelegând cum de fiul său poate fi interesat de astfel de subiecte. Dacă inițial Hitler și-a dorit să devină preot, ulterior s-a înscris la Academia de Arte Frumoase de la Viena unde nu a reușit să intre.
După o perioada incertă în care își câștigă existența pictând cărți poștale în Viena sau în Linz, decide să se înroleze în armata austriacă, însă nu este acceptat din cauza formei fizice deplorabile în care se află. Stabilindu-se în Germania la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial, el va intra cu ușurință în armata nemților, de aici implicarea sa în conducerea țării prinzând contur.
Toate aceste evenimente greu de digerat pentru un copil au contribuit în mod direct la dezvoltarea unor tulburări de personalitate care s-au manifestat de-a dreptul tragic în viața sa de adult. Mulți dintre cei care l-au cunoscut susțin că Hitler era bolnav, alții susțin doar că era nefericit. Toate aceste aspecte legate de sănătatea psihică a dictatorului sunt dezbătute pe larg în cartea A fost Hitler bolnav? Diagnostic final de Hans-Joachim Neumann și Henrik Eberle. Cei doi realizează o simbioză perfectă între traumele din copilăria dictatorului și crimele pe care le-a înfăptuit la maturitate.
Dintr-o altă perspectiva, Edgar Feuchtwanger povestește în romanul său, Hitler, vecinul meu, cum a fost pentru el, un evreu în vârstă de cinci ani, să locuiască alături de reședința cancelarului german, fiind martor la toate pregătirile marilor evenimente ce aveau să distrugă milioane de vieți. De asemenea, multe amănunte despre felul de a fi al dictatorului, în special spre sfârșitul vieții sale, aflăm din jurnalul Am fost garda de corp a lui Hitler 1940-1945 redactat de Rochus Misch. Acesta a fost lângă Hitler până în ultimele momente, împărtășind în cadrul acestui volum toate trăirile, evenimentele și atitudinile care au avut un rol important în viața Furherului, inclusiv sinuciderea.
Joseph Goebbels și Heinrich Himmler
Printre cei care au stat în dreapta lui Hitler de-a lungul dominației naziste se numără Joseph Goebbels și Heinrich Himmler.
Goebbels a fost și el o personalitate controversată, deși dispunând de calități demne de un adevărat lider. Încă din copilărie a dezvoltat o adevărată obsesie pentru femei, trecând de limitele acceptate în standardele societății. Cunoscut aventurier, se îndrăgostește nebunește de Marta, care avea să-i devină soție, însă și o companie foarte plăcută cancelarului Germaniei, aspect care îi provoacă daune psihologice profunde Ministrului Propagandei și Instruirii Publice. Cu toate acestea, bănuielile sale nu l-au îndepărtat de credințele național-socialiste, în 1945 dându-și viața pentru acestea, alături de întreaga sa familie. Toată povestea este relatată de Roger Manvell și Heinrich Fraenkel în Doctor Goebbels.
De cealaltă parte, despre Himmler, al doilea cel mai puternic lider nazist, șef al SS-ului și al Gestapo, dar și coordonatorul celor mai mari masacre naziste, cum ar fi Soluția finală a Problemei Evreiești, se spune că a avut o copilărie tragică. Dintr-un băiat inofensiv, de o simplitate și o cumințenie rară, devine unul dintre oamenii cu cea mai dura viziune asupra poporului evreu, fiind supraveghetorul întregului sistem de lagăre de concentrare. Aceiași autori scriu în volumul Heinrich Himmler una dintre cele mai reușite biografii a liderilor naziști, pornind de la evenimentele din copilăria sa și terminând cu momentul sinuciderii sale în captivitatea britanică.
Privind retrospectiv către secolul trecut și oamenii care au stat în spatele evenimentelor tragice, observăm că fiecare lider extremist a acționat sub greutatea bagajului de traume din perioada copilăriei. Bineînțeles că lucrurile care au avut un impact negativ asupra lor nu scuză ceea ce au realizat din postura de lideri, însă poveștile din trecutul lor sunt importante din multe alte puncte de vedere, reprezentând obiectul de studiu al multor discipline.
