In studiul aparut in 1914, la comemorarea a 200 de ani de la uciderea lui Constantin Brancoveanu si a fiilor sai, in 15 august 1714, la Constantinopol, N. Iorga amintea neamului romanesc viata si domnia aceluia care „prin legaturile sale culturale cu Ardealul si comitatele exterioare, ca si cu Banatul, prin inraurirea statornica pe care bogatia si autoritatea lui o exercitara in Moldova si chiar prin multele lui legaturi de afaceri cu fruntasii negustori macedoneni, reprezenta, din Bucuresti, in pasnica si trainica forma a culturii, unitatea indisolubila a organismului national romanesc.”